iAM8

De astazi voi incepe sa adaug cateva extrase din jurnalul meu vechi, ca o amintire a ce a fost, ce putea fi, ce n-a fost sa fie, ce am ajuns, dar in special, cine sunt..

VIATA

Candva, acum mult timp, acum multa vreme, aveam asteptari, dorinte, preferinte, principii, sperante, dar mai ales... o viata.

Intrebare: cat dureaza ca viata unui om sa se schimbe din bine in rau, din normal in anormal, din fericire in tristete?

Rapuns: o clipa

Intrebare: cat dureaza ca sa fii in stare sa realizezi asta?

Raspuns: o viata

Pentru mine a fost o amiaza acum aproape patru ani in care m-am trezit, incet, am deschis usa camerei mele iar unul dintre cei mai buni prieteni statea in prag, in lacrimi... "Vlad, in dimineata asta, tatal tau a incetat din viata"...

Toate asteptarile, dorintele, preferintele, principiile, sperantele dar mai ales viata... au disparut. Am pierdut toate ideile care ma defineau, modul in care imi traiam viata si modul in care vedeam persoanele din jurul meu s-a schimbat, pentru totdeauna ceva mai intunecat, ceva mai ascuns, ceva mai neclar si ceva mai trist. S-au intamplat multe de atunci, de la a respira aerul cotidian pana la zile de nastere, petreceri, liceu, facultate, sesiuni, accidente, probleme, solutii, intrebari, raspunsuri, curse de masini, design, filme, colegi, amici, prieteni, prietene, dragoste, ura, ignoranta, durere, minciuna si asa mai departe...

Lucrul care insa le uneste pe toate este reprezentat de ceea ce doresc, ceea ce sunt si cine sunt...

Mi-am dat seama, ca nu stiu ce vreau, nu stiu ce reprezint si nu stiu cine sunt, ma las sedus de multumiri trecatoare de o zi, o saptamana, o luna, o perioada doar pentru a simti un minim de bucurie de implinire sau de adevar. Niciodata n-am fost multumit cu statutul de "normal" pentru ca niciodata n-am fost atat de banal, atat de simplu, tot ce am facut in viata mea a trebuit sa fie extraordinar, a trebuit sa fi special si iesit din comun, chiar daca uneori nu si pozitiv, dar pana acum 4 ani, la fel de sigur, am facut prea multe sacrificii, prea multe delasari si compromisuri pentru a face pe toata lumea fericita, mai putin pe mine.

De atunci, de la acel moment tragic am hotarat ca o schimbare era necesara, oare insa... omul care am devenit, persoana pe care o reprezint acum, ma pot identifica... cu ea? Cred ca nu, pentru ca nu sunt multumit.. nu sunt multumit de faptul ca ma multumesc cu un statut de care n-as fi fost niciodata multumit asa cum ma cunosc eu ca eram, asa cum gandeam asa cum simteam.. ca sunt, odata.. candva.. demult.

Traim intr-o lume a oamenilor rai, a oamenilor naivi, a oamenilor parsivi si mai ales o lume a oamenilor ignoranti, in fiecare zi vad noi exemple de la pustiul de 14 ani care posteaza pe un forum, care nu cunoaste gramatica limbii romane pe care eu.. si defapt generatia mea o cunosteam in clasa intai. Si defapt nu asta e problema, problema e ca nu-i pasa, e multumit de el asa cum e pentru ca se descurca.. acum, pana la colegii de scoala, echipa, grupa, gasca, care sunt multumiti si te accepta atata timp cat au ceva de castigat, cat timp stiu ca pot apela la talentul tau cel mai dezvoltat pentru a isi satisface o nevoie.

Dece oamenii nu au incredere? Dece oamenii profita de aceasta incredere. Refuz sa cred ca sunt singurul care crede in ceea ce face, care pune pasiune in tot ce face atunci cand poate, oamenii nu vor, oamenii nu pot, de ce? Dece avem nevoie de show-uri de televiziune unde mai fals este zambetul de pe fata prezentatorilor decat insusi decorul pentru a simti ceva, pentru a plange, pentru a ne bucura? Dece avem nevoie sa fim mintiti pentru a ne simti bine? Atata timp cat nu cunosti, nu te afecteaza, nu-i asa? NU! Nu e asa.

Relatia moderna se bazeaza pe el, ea, putina dragoste, niste sex, imbracaminte, statut social, minciuni cu carul si un nivel destul de jos al ignorantei intre cei doi, cat sa reprezinte o relatie, nu doua persoane. O persoana prefera sa aiba prejudecati, sa fie multumita cu ceea ce sustine chiar daca nu e sigura pe ea insusi, dar la capatul zilei doarme linistita ca si-a impus punctul de vedere. E oare cu adevarat mai placut sa distrugi decat sa construiesti? sa ranesti decat sa vindeci? sa fii fericit stiind ca traiesti o minciuna decat sa fii trist dar multumit?

Daca ai ajuns aici, oricine ai fi, daca inca mai citesti inseamna ca simti ceva, inseamna ca stii ca nu totul e in regula, inseamna ca nu esti hotarat(a) sa te conformezi la modernul, te nasti, consumi, mori... si iti multumesc sincer pentru ca o faci, poate nu ne cunoastem, poate nu ne vom cunoaste niciodata cu adevarat, dar reprezinti mai mult pentru tine si pentru lumea asta decat o fac si o vor face tot restul persoanelor care se imbraca asa cum vad la televizor, gandesc asa cum vor altii si se comporta precum cred ca se asteapta lumea de la ei sa se comporte.

Ca o nota de final, vreau sa mentionez ca atata timp cat exista o persoana care crede in ceva mai mult decat simpla noastra viata, ideea va ramane in viata, daca vor fi doua, va fi de doua ori mai usor de a convinge lumea de asta.

Pana atunci, raman eu. Vlad. ceau