Din infinitul mintii mele bolnave...
CEREBRÆ
Intuneric afara, o bezna demna de filmele de groaza...
Copacii se misca intr-o ritm aproape infricosator, un vant usor se aude in fundal, e cald afara, dar "inauntru" e frig, foarte foarte frig, genul de temperatura ce arde sufletul, nu inima. In gradina mai zboara cate o frunza, lumina de pe stalp mai are putin si se ascunde si ea de atmosfera asta, dezolanta... aleea e goala, nimeni nu vine, nimeni nu pleaca, defapt... e bine ca nu vine nimeni, pentru ca dintr-un asemenea loc, nimeni nu pleaca, cel putin... nu la fel cum a venit...
Deschid un ochi, incet, ametit parca... dece? Incet, incet il deschid si pe celalat, focalizez privirea si dau de un perete, asimilez "culoarea" locului si nu sunt deloc sigur de ceea ce vad, e o sala destul de mare, vad paturi, cortine, dar nu e nimeni aici, nici eu nu sunt sigur ca sunt aici, nu-mi simt mainile, picioarele...
Ma uit in jur, incerc sa-mi dau seama unde sunt si... unde e defapt.. aici, e noapte, asta e sigur, dar asta e cea mai mica dintre problemele mele. Reusesc cumva sa pun stapanire pe corpul meu, ma ridic in picioare si incep sa "cercetez" salonul pentru eventuale informatii despre locatie si, dece nu, despre mine.
Nimic.
Cateva documente despre un pusti care a fost candva internat aici, deci sunt intr-un spital... cred, dar in rest nimic util, niste haine, un halat patat si o minge de baschet, ce bizar, ce ar cauta asa ceva intr-un loc, ca asta... Salonul pare impartit in sase bucati, dar niciun pat nu e ocupat, dulapurile sunt goale, pana si lucrurile mele, daca am asa ceva, par sa lipseasca. O eventuala inspectie a zonei de la geam s-ar putea sa ma lamureasca, ma gandesc eu, asa ca ma duc, ma uit, sunt la etajul unu... dar nu vad nimic, aleea e slab luminata, vad 2-3 cladiri in departare dar nu-mi pot da seama ce sunt, iar in rest, doar iarba, copaci si undeva parca vad conturul unul unui gard... de protectie? Oare ce protejeaza, si de cine... sau ce...
N-am reusit se pare sa aflu mare lucru, iar starea mea de "bruiaj" persista.. am inceput sa-mi simt inima cum bate, tadam tadam tadam tadam... din ce in ce mai tare, dar.. asta e un lucru bun... nu? Inseamna ca sunt viu. Intr-o usoara stare de ameteala, condimentata cu o durere, cel putin suspicioasa a capului, nu pare recomandat sa raman in continuare in mijlocul salonului asa ca iau un moment de repaus si ma asez inapoi in pat, ma simt obosit, lipsit de puteri, usor ado...
ceau tinere, ce mai faci... hai ma, mai stam mult dupa tine, ti-am zis sa.... ssssssss.sssssss...sssss pe cine crezi ca... hai, azi e ziua in care.....
...! Ah! Ce a fost asta, la geam, langa dulap, la usa, nimic, ce naiba, as fi putut sa jur ca am vazut pe cineva, ce se intampla defapt aici, trebuie sa aflu. Deschid usa salonului, ma uit pe hol, in stanga gol, dreapta la fel, cateva neoane obosite isi dau ultimul efort pentru a-mi lumina calea, dar pe care sa o aleg, unde ma duc si, defapt.. ce caut? Caut un raspuns, sau... mai multe, ce caut aici, unde sunt aici, ce s-a intamplat, dar mai ales... cine sunt?
Aleg dreapta, prezinta mai multa incredere, dece? nu stiu, dar asta simt, holul se termina intr-o mica sala de receptie si o poarta mare catre curtea exterioara, intuneric, si daca as iesi, incotro sa o iau, nu vad nimic, macar de as sti unde ma aflu. Unde oare e sora de serviciu, totusi... Ma indrept inevitabil inapoi spre hol in cealalta directie, pentru a vedea unde duce, aici, ajung intr-o sala de asteptare, sau cel putin asa pare, cu tavanul din sticla, prin care se vede luna... ciudat, luna? totusi, afara e intuneric, n-ar trebui sa fie ceva mai... in fine, nu conteaza, si aici gol, dar vad undeva in spate, o banca si langa ea, o usa cu inscriptia "Neuro" pe ea. Simt o usoara apasare in zona inimii, incep sa aud un sunet... sssssss.... sssssss... in fundal, desi nu vad sursa, pasesc incet, cu o oarecare teama spre usa care, fara vre-un motiv clar, imi da fiori, am inceput sa transpir, genunchii mi se inmoaie, ce naiba, am mai fost aici? ce s-a petrecut aici, trebuie sa aflu.
am impresia ca el e cel care... fii serios, n-are cum, cine l-a adus, cum adica nu stii, doar n-a venit s..... s.......ssssssssss... ssssss suna-l, nu conteaza ca doarme... suna-l...
Intr-un haos de sunete si batai ale inimii, imi simt respiratia grea, ma misc, din ce in ce mai greu, ma simt slabit, am nevoie... dar nu.. trebuie sa aflu, deschid usa, inauntru... doar o masa, pe ea, un dosar, gol se pare, un plic, sa vedem, cateva poze, un pustan, tinerel dupa cum se pare, intr-una din poze e pe malul unui rau, pe iarba, cu... presupun niste amici, in a doua, in fata unei cladiri de lux, impreuna cu un domn mai in varsta, cu mustata, urmatoarea... nu, n-are cum... stiu poza asta, pulsul incepe sa creasca, simt inima cum incepe sa bata din ce in ce mai tare, respir si mai greu, poza asta.. n-are cum sa fie adevarata, eram acolo, nu... n-are cum, eram acolo, stiu sigur, eu am facut poza? ce fel de... om... NU!, arunc pozele pe jos... nu aveam cum, nu sunt asa ceva, stiu eu, nu.... pun mana pe oglinda mica, o ridic, ma uit, simt un fior rece pe sira spinarii..... nu... aud usa in spatele meu cum se inchide..... imi pierd respiratia.... und.....
aduceti-l, de urgenta, acum, sau il pierdem... cine l-a gasit... ssssssssss...sss.ssss... cred ca...
?
Sunt intr-o camera... cum am ajuns aici, parca eram... tu cine esti? -Eu? Mai degraba, cine esti tu... -Nu stiu, m-am trezit aici in... acest... spital sau ce o fi, nici nu stiu unde sunt acum, ce caut aici... -Hehe, nu-ti aduci aminte nu? -Nu. -Nu-i nimic, nu mai conteaza acum, ai avut destul timp aici, acum e randul meu, ti-ai permis sa ma ignori multa vreme, te-am lasat sa te "joci"... -Despre ce vorbesti? Nu inteleg, unde pleci, stai...
se deschide o usa, il vad cum sta sa iasa, se uita inapoi la mine, pentru prima data ii vad fata... n-are cum, eu, el.. adica, noi... parca...
-Eu? Eu sunt Vlad... iar tu... nu mai esti...